p didactice trebuie sa se concretizeze in: recunoasterea mesajelor

p { margin-bottom: 0.1in; direction: ltr; color: rgb(0, 0, 10); line-height: 120%; text-align: left; }p.western { font-family: “Liberation Serif”, serif; font-size: 12pt; }p.cjk { font-family: “Droid Sans Fallback”; font-size: 12pt; }p.ctl { font-family: “Droid Sans Devanagari”; font-size: 12pt; }

Educatia
realizata prin intermediul artei trebuie
sa aibe ca obiective principale “dezvoltarea
intelegerii artistice asupra formei plane si a tridimensionalului
plastic, a mijloacelor de expresie si a limbajului determinat de
continutul ideatic si emotional … judecarea sistematica si
obiectiva, largirea cadrului informational asupra evolutiei prin
stabilirea locului si importantei obiectului artistic in cadrul
cultural.” (Radu
Adrian, Educatia plastica la orice varsta, Editura Ars Docendi,
Bucuresti, 2008, pp. 223 – 224)

We Will Write a Custom Essay Specifically
For You For Only $13.90/page!


order now

Astfel,
educatia artistica urmareste atat dezvoltarea “dispozitiilor”
capabile sa le permita elevilor abordarea creatiilor lumii artistice
cu discernamant, cat si studiul operelor de arta, menit sa le expuna
elevilor valoarea lor intrinseca. (Mihai Iacob, Angelica Mihailescu,
Arta in scoala – concepte si practici, Editura Universitara,
Bucuresti, 2016, p. 19)

Activitatile
propuse elevilor in scopul sporirii gandirii creative trebuie sa
urmareasca asigurarea
formarii deprinderilor necesare observarii ?i intelegerii formelor
de arta la care elevii sunt expusi si
sa permita cultivarea
valorilor artistice (Mihai Iacob, Angelica Mihailescu, Arta in scoala
– concepte si practici, Editura Universitara, Bucuresti, 2016, p.
38). Astfel,
demersurile
didactice trebuie sa se concretizeze in: recunoasterea mesajelor
comunicate prin imagini; identificarea unor modalit??i diverse de
în?elegere ?i de interpretare a operelor studiate; dezvoltarea
sensibilitatii estetice si formarea de gusturi; constientizarea
rela?iilor dintre operele studiate ?i contextele culturale în care
au ap?rut acestea; In acest sens, se pot
desf??ura o seam? de exerci?ii care
presupun observarea, descrierea sau c?utarea
similitudinilor si a varian?iunilor dintre obiectele de arta
studiate, cat si exercitii de decodificare a mesajelor vizuale, care
ac?ioneaz? resorturi din sfera imagina?iei ?i, implicit,
influen?eaz? îmbun?t??irea creativitatii elevilor.

Profesorii
creativi determin? dezvoltarea creativit??ii elevilor prin
asigurarea climatului favorabil exprimarii ideilor proprii si prin
crearea oportunit??ilor de dezvoltare a gândirii divergente.
Pentru a le stimula creativitatea, e nevoie de un mediu în care
copiilor si adolescentilor sa le fie permis s? gre?easc?, sustine
Sir Ken Robinson într-o conferin?? TED. De cealalta parte,
gandirea divergenta (termen introdus de catre J.
P. Guilford) se
concentreaza asupra identificarii mai multor solutii viabile pentru o
singura problema, proces realizabil printr-un demers de “asociere
si combinare, astfel incat din cunostintele date sa rezulte
cunostinte noi, originale si valoroase.”
(Ion Moraru, Psihologia creativitatii, Editura Victor, Bucuresti,
1997, Volumul I, p. 79)

Insa,
pentru a putea fi realizat dezideratul, se cer a fi înl?turate
posibilele bariere, precum: blocajele
culturale – conformismul
(care poate sa fie prezent atât la nivelul elevului, cât ?i al
profesorului); lipsa de incredere in potentialul nelimitat al
imaginatiei; preferinta exagerat? pentru gândirea logica; blocajele
metodologice – rigiditatea
tiparelor (care cenzureaza gândirea); fixitate func?ional?
(utilizarea obiectelor numai in scopul lor efectiv); critica
prematur? (care suprima ideea inca din fasa); blocajele
emotive
– teama de a nu spune sau scrie ceva gre?it; tendinta de a accepta
si prelua ideile “de-a gata”; descurajarea rapid? (care conduce
la instalarea unor indoieli asupra propriilor capacitati si la
scaderea posibilitatilor de abordare a unor situatii similare in
viitor);